Calugar rugandu-se

Intentia noastra este de a forma si continua un grup de rugaciune a inimii din persoanele interesate de o astfel de practica / experienta. Nu avem un scop in sine, nu urmarim nimic spectaculos.. Doar cautam sa ne rugam impreuna, fiecare de unde este si de unde poate. Nu fortam nimic, lasam totul sa decurga natural, astfel incat ca periodicitate am stabilit de doua ori pe saptamana cate 20-30 minute. Daca vom fi mai multi si vor fi sugestii putem si zilnic sa ne rugam. .Retineti insa : daca nu puteti sa va rugati ” azi, maine”  nu este nici o problema, nimeni nu tine evidenta si nu cere socoteala ce si de ce ati sarit. Totul tine de noi, de mine, de tine si de cat de constiinciosi suntem cu ceea ce ne-am propus. E ca la scoala cand nu ai profesor. Daca ai dorinta sa mergi mai departe, sa razbesti, atunci o faci.Altfel spus ..fiecare dupa putinta, vointa dar si dupa cat ii este dat sa faca.

Nu avem un scop , nu avem un subiect anume. Nu suntem un grup care sa se roage pentru o anumita problema sau pentru o anumita persoana. Mai precis subiectul este rugaciuneaa inimii la anumite ore pentru ..sufletele noastre. Dar daca ai “aproapele tau” in suferinta esti liber sa ii trimiti si lui gandul tau bun, starea ta buna si sa te rogi si pentru el.
Nu conteaza ca esti incepator, ca nu te-ai mai rugat sau ca esti cu o ravna mai veche si cu …experienta. Vei fi doar tu cu Hristos dar si cu noi de la distanta fara sa stim cum arati sau unde esti.
Incearca, macar la inceputul rugaciunii sa ne simti pe toti cei care facem impreuna cu tine acest lucru, sa simti ca apartii unui grup. Tine cont ca in rugaciune kilometrii si distanta nu exista. Accepta sa iei parte la aceasta lucrare alaturi de noi si accepta-ne pe noi alaturi de tine. Accepta si cereti voie sa te alaturi si altor rugatori, calugari sau simpli mireni si care intamplator in acel moment se roaga, dezinteresat, de oriunde.

Pentru cei care chiar sunt incepatori aveti mai jos cateva sugestii si variante de practica.

Daca doresti sa te alaturi acestui grup te rog sa completezi fomulatul din linkul de mai jos. Asa cum am scris si in formular nu ne intereseaza identitatea ta. vem nevoie cel mult sa stim cati suntem si in plus o modalitate de a comunica eventuale ore si zile pentru rugsciune. (posibil acestea sa fie si afisate si pe site, in functie de numarul de membri din grup)

>>>  FORMULAR INSCRIERE  <<<

Doamne ajuta.

Rugaciunea inimii sau „Rugăciunea lui Iisus” este cea mai puternică rugăciune, care este alcătuită din cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” sau , varianta scurta, foarte folosita, Hristoase miluieste-ma / Hristoase miluieste.
Această formulă de bază originală și tradițională a variat și variază ușor, în funcție de perioada istorică și de școala duhovnicească în care s-a folosit. Cele mai frecvente adăugări, chiar dacă nu sunt singurele, sunt „Doamne Iisuse Hristoase, [fiul lui Dumnezeu], miluiește-mă [pe mine păcătosul].” Desigur că există și alte variante.

În orice caz, recomandăm o forma cat mai scurta, deoarece, mai ales în zilele noastre, mintea noastră este foarte slabă – forma (cat) mai scurtă, va ajuta mintea să păstreze rugăciunea mai ușor. Formula mentionata mai sus “Hristoase miluieste” este foarte scurta si faptul ca este alcatuita din doar doua cuvinte o face sa fie foarte usor sincronizabila cu respiratia. Pe inspir se “simte” Hristoase si pe expir se ..simte “miluieste”.
O alta varianta folosita in stadiile mai avansate cand mintea nu prea mai este prezenta ci este prezenta doar o stare si constientizarea respiratiei prin  inspir si expir , este rugaciunea din doar un cuvant: “Hristos” ( si atat !) . Si aceasta varianta se pliaza foarte usor pe respiratie dupa cum urmeaza: pe inspir se aude/simte: HRI , pe faza de apnee ( cand avem aer pentru o perioada scurta in plaman sau pe faza de final de inspir) se simte /se aude  un “S” mai scurt si faza de EXPIR in care se simte :”TOOSs”. Unii practicanti spun ca in liniste , zgomotul auzit de la plaman in fazele de inspir, apnee si apoi expir se aseamana foarte mult cu “Hri-s-toos” Aceasta varianta permite  un efort de atentie foarte mic din partea mintii si prin urmare ajuta sa atingi starea de interiorizare foarte usor. In plus “lipeste” reflexul respiratiei de evocarea rugaciunii.

Regula de aur este de a nu forma niciun fel de gânduri și de a respinge orice gânduri și imagini care vin. Trebuie să fim atenți doar la cuvintele rugăciunii și să ne închidem mintea în interiorul acesteia.

Ar trebui să o spunem cât mai mult – mai mult sau mai puțin în mod neîncetat – de preferință cu ajutorul unui metanier, deoarece se adună mintea mult mai bine.

La început, este mai bine să spunem rugăciunea cu gura, în șoaptă (dacă nu îi distragem pe ceilalți). Șoptirea rugăciunii ajută foarte mult, mai ales atunci când cineva îndeplinește sarcini manuale.

Desigur, trebuie să avem o viață spirituală normală în biserică – mărturisirea regulată fiind aspectul cel mai important aici. Un alt aspect foarte important din viața noastră spirituală este ascultarea. A fi neascultător este o modalitate sigură de a umple mintea cuiva cu o mulțime de gânduri și război demonic, care vor împiedica mult rugăciunea.

„Rugăciunea mintală” (numită și „rugăciunea minții”) și „rugăciunea inimii” sunt doar două etape speciale ale rugăciunii lui Iisus.

Cu darul lui Dumnezeu, dacă o persoană avansează în rugăciune, atunci rugăciunea începe să „lucreze” – adică să se rostească singură, în „mintea” persoanei. Persoana nu mai face niciun efort, dar rugăciunea se spune neîncetat prin harul lui Dumnezeu, chiar dacă persoana vorbește, mănâncă sau chiar doarme. Când spunem că rugăciunea este rostită în „mintea” unei persoane – adică „rugăciunea minții” sau „rugăciunea noetică”, spunem că rugăciunea este rostită în aspectele raționale ale sufletului adică logica și intelectulul (νούς), de obicei tradus tot ca „minte”.

Dacă o persoană avansează mai mult, atunci harul lui Dumnezeu coboară rugăciunea din minte în „inimă” – adică în aspectele iraționale ale sufletului – aspectul mânietor și aspectul doritor. Apoi, „mintea” și „inima” devin una (se unesc) – iar persoana va depăși comportamentul haotic intern al aspectelor sale și va atinge apoi o putere profundă și pașnică: bucuria și înțelepciunea conferită de Harul în unitatea sufletul acesteia.

Dacă nu vom face bine rugăciunea, nu va avea rezultatele dorite, ceea ce este, desigur, de evitat. Dar să nu credeți că va avea efecte adverse – cu excepția cazurilor în care cineva face rugăciunea în timp ce are gânduri de mare mândrie, infatuare, amăgire, căutare de minuni, lumini, îngeri etc.

Căderea în amăgire sau problemele nevrotice sunt rezultatul clasic al unui suflet foarte mândru, plin de încredere în sine. Dacă cineva se mărturisește în mod regulat, nu crede și nu acordă importanță gândurilor sale și diverselor experiențe „pseudo-spirituale” (pe care le-ar putea aduce cel rău), este foarte în siguranță. Nu vă fie teamă să vă rugați cu rugăciunea lui Iisus!